soare

doamne soare, îmi e atât de frig

când mi-e frig îmi imaginez diverse situații

în care sigur mi-ar fi cald

păi...acum îmi închipui că sunt un miez de portocală.

părți din mine stau ghemuite strâns

într-un pumn compact de acreală

sub o mănușă membranoasă de prințesă grasă.

și ce sunet satisfăcător când o desfaci!

sunt un miez de portocală

și mă coc încet pe dinăuntru

dar tot mi-e frig, soare...doamne.

asta n-ajută deloc. oricât de frig mi-ar fi,

tot rămâne

 una dintre cele mai grotești forme de-alint.

te iubesc

m-am îndrăgostit și acum setea îmi mănâncă nopțile.

mă trezesc în fiecare aproape-dimineață ca 

să beau apă dintr-un pahar înalt de bere

pe care chiar azi l-a dat pe gât 

când și-a luat nurofenul.

ei noaptea i-a scobit semiluni în colțurile gurii.

mie o să-mi facă o gaură-n stomac?

grădina Oanei

plouă din cireș de luni bune încontinuu,

și tot mai mult pe zi ce trece

plouă cu șiroaie de cireșe coapte

alteori cad ramuri pline, cad cu totul

iar eu le privesc de dedesupt ca un câine lacom

aștept ca fructele să se izbească de ochii mei

și să-și verse măruntaiele peste tot

cea mai frumoasă fată de pe Pământ

cea mai frumoasă fată de pe Pământ

are dureri de genunchi când se apleacă să-mi

gâdile atriile

asfaltul clocotește sub pantofii ei

și iarba se ofilește umilă când din chipul ei se

desfac zâmbete

pe cât de largi, pe-atât de timide

dificil să pășești alături de cea mai frumoasă fată 

de pe Pământ

și să nu o poți atinge vreodată

cum devin masochist?