miercuri, 21 august 2019

anxietăți





simt că tot aerul care intră în mine
se strânge într-un ghem și mă sufocă cu-ncetul
așa se manifestă dependența mea de tine.

de fiecare dată după ce petrecem mult timp
împreună simt că nu m-am bucurat de el destul,
la fel cum înainte de culcare simt că mă comport
prea urât cu cei la care țin, iar ei
ar putea muri mâine
și de asta nu mă mai crede când spun că
nu regret nimic

o prostie


cred că voi scrie despre tine pentru totdeauna
ești tipul de om despre care s-ar putea scrie la nesfârșit
și din cauza căruia voi plânge în serile în care
voi avea privilegiul de-a-mi fi dor de trecut

când o să mă îndrăgostesc din nou, poate tot
despre tine voi scrie
așa, de ciudă
și poate chiar ar conta dacă m-aș descurca
cât de puțin

la cămin, în oradea





ne-am uitat la un film în care un bolnav își
dorea să moară alături de cel mai bun prieten
era așa de cald în camera de cămin,
nu-mi puteam închipui o viață fără folia de
aluminiu de pe geam

tu și Florina mâncați semințe,
iar după ce te sărutam îmi rămânea sare pe buze
iubirea noastră e cea mai delicată atunci când
obrajii tăi sunt fierbinți și moi
și fiecare sărut mă umple de lumină



filmul ăla ne-a frânt inimile ;
acum nici nu mai știu cum se numea.
păcat.

luni, 19 august 2019

listă cu fobii


mi-e frică de moarte
de avioane, nebuni și animale
mă sperie gândul că voi muri de foame după facultate
sau că cineva îmi va sparge casa

mă îngrozește apartamentul tău noaptea
probabil fiecare sunet e amplificat de faptul că
chiar m-ai făcut să cred că e bântuit
mă sperii când glumești despre asta, nu vreau să
provoci vreo fantomă,
chiar dacă nu mă iau în serios când cred că ele 
există

mi-e frică de înălțimi, de jocurile de societate
mi-e frică de noapte și de Giurgiu,
de oamenii vii din cimitire, de vecina mea Denisa
mi-a fost frică și de tine de câteva ori
dar de tine n-am fugit niciodată

sâmbătă, 17 august 2019

seară în sat


e una din serile frumoase
mama iese în beznă să cheme pisica,
bunica vorbește tare și degeaba în bucătărie
și lebenița așteaptă să fie tăiată cubulețe
pe blatul muiat în neon

aud telefonul fetelor și râsetele lor din hol
uși trântite, brelocuri de chei

nicio fericire nu se compară cu cea
a primei mușcături din felia de pepene

Anca





dezgrop unele amintiri când îmi vine cheful de altele noi
profa de mate m-a dus vreo doi ani la școală cu mașina
oprea la un abc aproape de fiecare dată,
de unde îi cumpăra lui Andrei pogăci cu jumări
"nu vrei și tu Andreea?"
"nu, nu, mulțumesc"
dar eu voiam
și mereu îmi lua și mie una.
acum mai e o oră până la miezul nopții și 
stau cu bunica la masă mâncând pogăci
fără jumări
mi-am amintit deodată cât de bune erau alea
și cum totuși speram ca Anca să uite să mă ia și pe mine
la școală

nimic





mulțumesc că m-ai învățat să închid ochii
când îmi suflu nasul.
țin minte cum ai râs și mi-ai spus că toată lumea o face,
dar încă uit să respir când beau din pahare

ți-am arătat schița poeziei ăsteia pe când
scrisesem doar prima strofă
și mi-ai spus că nimeni nu respiră când bea din pahar

pf, m-am dezumflat
acum nu mai e nimic special.