dacă n-o uram, îi puneam titlu "o frustrată"

hai, mai e o oră

aș rămâne și zece dacă ai fi aici cu mine

dar filmul e așa de prost și nu te pot ține de mână

poate acum chiar ai avea curajul să mă lași,

că asta e o țară civilizată

n-o să ne vorbească de rău vecina Cristinei

nici vreun coleg de la jandarmerie

totuși, acum că nu mai suntem împreună

ne-am promis una alteia să nu mai avem așteptări

și dacă nici în sala goală nu m-ai lăsat să te ating,

probabil și într-una plină de oameni civilizați ai face la fel.

Liam și vreo trei zile de nebunie

nu înțeleg de ce simt asta acum

el sau ea

ea sau el

nu pot cu el fără ea,

dar pot cu ea fără el

atunci de ce rămâne gândul?

mă simt prea singură,

am nevoie de niște brațe familiare în care să

râd și să tac fără consecințe.

eu o iubesc pe ea

el mă iubește pe mine

trei ani se vor concretiza într-o zi și nu sunt

pregătită pentru surprize

nu am apucat să ne punem inelele pe degete,

dar vinovăția îmi colcăie sub limbă înainte ca

ceva să fi început măcar

o iubesc dar nu putem fi împreună

nu-l iubesc dar îi vreau afecțiunea

pe de-o parte îmi doresc să-i fi plăcut doar bărbații.

odă dormitorului din anglia

mama și bunica îmi plâng de milă la telefon

ce ironic, eu mă simt ca acasă.

când au auzit s-a lăsat liniștea și

le-am simțit și eu golul din stomac,

dar fericirea cu jumătate de măsură, nu.

aici zâmbesc de la un colț al gurii până la celălalt

când mă întind în pat seara.

un gând

trăiesc într-un oraș superb.

oare până când?

de ceva vreme umblu desculță,

deschid ușile fără scârbă,

și nu mai pun hârtie igienică pe closet.

acum stau dezbrăcată în cameră după zilele lungi,

și nu mai simt mirosul insuportabil de condimente

din bucătărie

e pace.

mă culc devreme, mă trezesc devreme

începe viața

drepte paralele

10 septembrie - noaptea

eu la aeroport, tu la spital ;

viața își bate joc de noi

vineri 13

tu în drum spre casă,

eu călcată de mașină.

să mai zic?

ți-am spus eu că universul nu lucrează

niciodată în favoarea noastră.

acum puteam să fiu în drum spre spital ;

cu puțin noroc, chiar spitalul tău

dar ce să-i faci? poate altă dată.

cântec

mă gândesc la ea, iubita mea (fosta)

la cum mereu adoarme prima

și cum i-e teamă când lumina rămâne

aprinsă în baie ziua

atât

la fel cum iarba e mai verde de cealaltă parte

a gardului,

și cerul e mai albastru deasupra blocului tău.

aici orele trec ca stațiile de metrou

și noaptea mă sperie altfel.

te iubesc.

atât.