am realizat că părinții vecinului meu sunt morți
când am privit afară și l-am văzut
tunzând gazonul.
bătrânețea e a doua copilărie
și fiecare bătrân e un orfan.
zeci de ani de moarte. trăiești o viață de când
s-a terminat a lor.în fața cui să fii atunci cel mai patetic?
îngrozit și prost și inutil și
mereu primit înapoi.
la picioarele cui te faci covrig ca un
câine, înțepenit și supt și
așteptând să mori?
ți-e cel mai frică când te apropii cel mai tare
de ultima amintire a lor, halal părinți
dacă nu îți sunt alături la moarte
decât prin funia roasă a unui cordon ombilical
de care să te prinzi să urci spre ultima lumină.
