o zi o seară

cum respira briza mării sub tălpile noastre
deasupra cerul topit în aproape ploaie aproape seară
uite c-am trecut de mlaștini și de ferigi
pași pe poteca de lemn nisip nisip
de-o parte și de alta iarbă fibroasă, blondă
încâlcită-ntre scaieți și potârnichi
pășim pe cărarea ciungă a unui titan
și briza e rece și
respiră sub tălpile noastre, pulsează greoi
ridică pământul ca pe o burtă prea plină
de sus plaja se vede ca amintirea altcuiva
și valurile îngheață în timp sub lumină
vreau să alerg pe mare în urma mea să se ridice praful
să se frângă uscate cioburi de vopsea
să-mi taie tălpile să dea sângele să pângăresc marea
ziua călduț, noros; lumină doar din milă uneori
apoi ochi juliți de vântul asfințitului cu
blândețea unei bestii care-și linge rana
că atât e de frumos
atât e de frumos
să sorbim amurgul ăsta rece cu brațele-nnodate
și carne vie-n pantofi

seară și șerpi din asfalt
și dealuri și arbori subțiri
cheryl lynn, felinare, noi singuri 
apoi strada, oceanul, mașini
și lumini
și lumini
și lumini
și lumini.

-

m-am uitat la valhalla rising
și m-a excitat mads mikkelsen viking
pe la jumătate am oprit filmul și mi-am
dat voie să mă masturbez gândindu-mă la tine
pentru prima dată

417220

breach the double glazing of the balcony
smell the dew glimmering under communist street lights
leaded glass neatly spread on the highway
and frogs and crickets and other odes of the night.

there is a place where every car that cuts the 4 am molasses heads to
see their headlights dilate when they take that turn near the
rood of the village - the eyes of a gargantuan cat
that blind and mute and turn you inside out
like a glove
until your head pulsates with only light, only once
like the beam of a beacon
then the night holds its tongue further.

every car that kisses the asphalt of the witching hours
leaves an open portal behind until
its gust is heard no more:
front of the house
edge of the road
the limp, putrid fence ;
bounded by twin walnut trees, a world splits open.
a murky, oozing wound between
two glowing halves of an eggshell.

jump in, jump out.
I know where every car that cuts the 4 am molasses heads to.

poem despre un motan

ce simplă e viața când amândoi iubim pe altcineva
ce simplu e totul când nu vrem unul de la altul nimic.
pace eliberatoare
revelații peste revelații
carne peste carne.

o îmbrățișare prelungă în
mareele calde ale platonismului
sunt în siguranță cu tine.
nu mai vreau să ies de sub
penele tale pricăjite, amorțite
negre la umbră albastre la soare.
mai ține-mă așa
sau așa
sau aruncă-mă în toate părțile
și fă-mi din nou cafeaua mea preferată
cafea rece, de benzinărie
ca picioarele mele între picioarele tale.

am atâtea lucruri pentru care să îți mulțumesc,
probabil n-o să știi niciodată.
până îți spun mai lasă-mă să-mi murdăresc 
șosetele pe podeaua jegoasă a bucătăriei
sau pe podul balconului,
unde se scurge noaptea prin conducte
și ochii mei prin ai tăi
în ceva febril și mut și sacru.
mă cuprinde groaza când văd cum
se deschide cerul.

om frumos, un aiurit
oriunde mergi, o mică orchestră după tine
oriunde stai, cerul încă albastru al nopții deasupra ta.
imperfect, patetic uman
ce tandru să nu mai trăim cu scurta iluzie că
simțim ceva mai mult decât dolce amicizie -

mai cumpără-mi pepene galben sau
niște rennie pentru când mi-e rău
mai împrumută-mi hanoracul tău când e frig,
șapca ta când e soare,
iar eu îți voi da din lumina mea în continuare.
e înduioșător ca uneori să trăiești simbiotic
e înduioșător să fii surprins.

//
nisipul mișcător al
canapelei tale și
nesfârșit tehnicolor;
aș vrea să vedem
tot ce poate
smulge ceva
din noi sau
arunca ceva
înăuntru:
//

am văzut knife + heart datorită ție și
m-am umplut de atâta iubire încât
întreg universul s-a comprimat și s-a fracturat și
s-a scurs în mine
până când în urmele tălpilor mele s-au
adâncit bălți violet heliotrop din care a
crescut la loc întreg holocenul, pas cu pas,
pâlpâind nebulos și lipicios și
aburind a must proaspăt.
câtă iubire, câtă lumină
pentru suflete purtătoare de
scoici, perle
stalactite, stalagmite
de ambele sau de niciunele:
am descoperit că prea puțin îmi pasă,
și nicio divinație nu m-a eliberat vreodată
mai mult.

iubesc deplin tot ce-ai deschis în mine.