duminică, 23 august 2020

speranță




veșnicia s-a născut la sat
și tot acolo va muri
în fiecare an dumnezeu îi ia câte un pui
îl bagă-n sac și îl aruncă-n criș

cândva îi îngropa în lanul de porumb sau
lângă gardul vreunui vecin
problema era că începeau să prindă rădăcini
și creșteau la loc crăpând pământul și cerul
cerul și pământul
puii infinitului

atunci ia-o iar de la capăt că na
a dracului veșnicie, ce să faci cu ea
dacă o alungi se întoarce
dacă o omori se preface
mereu gestantă mereu în călduri,
câmpurile dau rod și femeile nasc
doar pentru că le leagănă ea
sub stele



sâmbătă, 22 august 2020

adam și eva



am crescut lângă adam și eva
am șezut cu ei la povești serile
pe banca strâmbă de sub prunii mereu mici
mereu șubrezi și
eva se ridica uneori să tragă de pe șosea
leșurile găinilor pe care le lovea mașina

îi salutam cu sfințenie
pe adam când trecea țeapăn pe bicicletă
pe eva când venea legănată și-ndesată
de la biserică
eu știam că el dă cu bâte și blesteme după
câinii care-l latră
eu știam că ea își blesteamă păsările
după ce le îmbie și le hrănește cu drag
chiar dacă zâmbește mereu cu vioiciune,
doar sunt dintr-o apă și-un pământ

eva mi-a dat cândva un pui de pisică
peste gardul de sârmă ghimpată
în clipa în care l-am atins, l-am iubit
și-apoi i-am arătat lumea
eu i-am dat un pui de iepure
l-am botezat și l-am privit ultima dată
printre gratiiile ruginite ale cuștii
acum știu că l-au ucis și l-au mâncat
știu că au ucis copilul învelit în
mătasea unui covor de frunze 
cu ochi lucioși și largi ca două lacuri
tectonice

ești stearpă, eva
nu ți-a fost milă?



joi, 20 august 2020

robert




vecinul meu robert s-a născut
cu o zi înaintea mea
cu părul mai negru și pielea mai albă
vaci bune acasă și 
două piciorușe de broască înnodate la gleznă

odată când încă era câinele legat în lanț
a venit la mine-n grădină și mi-a arătat
tatuajul lui dintr-un pachet de gumă;
un cap de mort arzând pe încheietura subțire.
'e marfă, nu?' a întrebat cu gura până la urechi
și nu am înțeles dar am zâmbit
și de atunci nu l-am simțit vreodată mai aproape
nici măcar când l-am îmbrățișat
în seara în care am decis să-l iubesc

în fine au trecut mulți ani de-atunci
n-am scos niciodată mai mult de două trei vorbe
îl văd trecând drumul puțin adus de spate
îl văd tăind mărăcinii din ogradă
placid și impasibil,
fără să mă privească vreodată înapoi
el mereu a fost timid
el mereu a avut delicatețea unui silf
și o tristețe depărtată, blândă.

tot ce e prezent în chipul lui e doar de la distanță
zâmbetul ușor strâmb,
pielea lunară
ascuțimile feței, ale dinților, ale ochilor negri
în liniște
în hipocamp
aș vrea să îi văd chipul din nou,
și mâinile frumoase
vreau să-l seduc să îl usuc și să-i dau viață
cândva când mă voi naște din nou;
cu o zi înaintea lui,
să-l pot prinde din urmă
să-i pot trage vălul cenușiu
de pe umeri.

robert s-a născut cu o zi înaintea mea
și nu era ca toți ceilalți.
s-a născut la un număr distanță
dar nu i-am călcat vreodată pragul
și pe banca din fața casei lui nu m-am
așezat niciodată.




poem de dragoste



câinele lui robert mi-a lăsat cățeaua gravidă
trăiau o iubire interzisă străjuită de
bâte, țipete, și garduri de lemn
la câteva zile l-a lovit o dacie și a murit
la câteva săptămâni cățeaua a pierdut sarcina
și la sânul ei îndoliat a început să sugă un motan
adus de pe stradă

luni, 17 august 2020

păsări-lăți-lungilă




aerul toamna e ceva soios și rece,
ca un limax după ploaie;
blând, tăcut, și hialin.
cândva sfărâmam pietre una de alta
în fața casei și strângeam
colbul în grămăjoare.
pe atunci începutul și sfârșitul lumii
se încălecau mai des;
cel puțin așa se simțea
cel puțin așa mirosea
după ploaie.

râsul vecinului care își bătea uneori femeia
e și el ceva soios și rece.
eram afară cu dana după ploaie
găsiserăm broaște printre frunzele mucede sub nuc
găsiserăm broaște printre frunzele mucede sub nuc.

când îl văd ceva din mine încă tresare
în ochii și-n zâmbetul lui de drac sclipește
veselia tâmpă și vicleană a băieților de la țară
în ochii lui subțiri și negri
se leagănă pământul umed al copilăriei;
dens, lucios,
ca apa de pe fundul fântânii.

cândva plouase.
și prinsesem broaște în căușul palmei.
ofrande pentru tați și dumnezei.
dacă mă gândesc acum,
tot ce mi-a respirat vreodată în palmă
s-a născut și a murit tot acolo.