miercuri, 14 octombrie 2020

vedere

 

uneori ard pentru tine precum copita unui țap negru
alteori îmi amintesc că nu te-aș vrea de fapt vreodată
era furtună și-am ieșit să privim valurile
pe vârfurile stâncilor m-am ridicat pe vârfuri
mâna ta mi s-a lăsat jilavă și rece între coapsele-ncinse
sub fusta udă din tartan
sub ochiul lunii
sub umbra foișorului
mașinile veneau vedeau plecau
așa vreau să mi te amintesc
indecent și dornic
închinându-mi apă de ploaie-ntre picioare
din ea să răsară și să cânte
trompeta îngerilor



luni, 5 octombrie 2020

mmm

 



nu-mi era permis,
dar tânjeam demult
așa că am vârât degetele-n punga cu bomboane
și-am ajuns să țin în palmă o galaxie lipicioasă
și-n ochi lumina boltei vițelor de vie.

m-am înecat legănându-mă-ntr-o zi cu soare
și când spirala a înțepenit în gâtul mic,
un ochi hipnotizat și dulce a privit în mine
lăcrimând înăuntru câteva esențe pure -
alb roșu
alb roșu

Puica a oprit balansoarul;
mi-a-ndesat două crengi noduroase până-n faringe
îi simțeam pulsul tropăind prin vârfurile degetelor
și după un tatăl nostru recitat în minte,
a descleștat din mine sânge și zăpadă

au apucat să se scurgă în mine câteva esențe pure,
în prima zi de primăvară -
alb roșu alb roșu.
au rămas și au născut între pereții ăștia
tot ce e frumos și flamabil.