mama îmi spunea că pot să-mi dau seama
cât de inteligent e un bărbat
după cât de mari îi sunt urechile
tata a fost un bărbat inteligent și
directorul școlii în sat
știut de toată lumea
iubit de toată lumea
îl strigau domn director chiar și după
petrecerea de pensionare
tata m-a învățat șah
am uitat
m-a-nvățat table
am uitat
știi ce-mi amintesc?
dulapul în care mă lăsa să m-ascund
nokia 1100 pe care mă lăsa să
joc snake
plăcinta cu cartofi pe care mi-o cumpăra
din piață
cămașa galbenă
pălăria de paie și
mirosul de transpirație
părul pieptănat după o tunsoare nouă sau
ciufulit după un pui de somn
alunița de lângă ochi și
lumina din glas
că plângea mereu de drag când îmi dădea bani
și mâzgâlea pe portretele din revistele cu
integrame
că adormea cu emisiuni politice pe fundal
și înjura urât când pierdea la cărți
că-și scuipa în palme înainte să prindă de volan
și-și seta mereu telefonul pe silențios
din greșeală
c-a fost acolo când m-am îndrăgostit
prima oară dar
n-a apucat să mă vadă la 18 ani
nici să plângă de bucurie când am intrat la facultate
și eu n-am apucat să-i frâng inima
luând avioane spre altă țară
nici să i-o fac la loc spunându-i la telefon
ce-am mai făcut și
când mai vin acasă;
s-a frânt singură
și nu s-a mai făcut la loc
știi?
că făcea cea mai bună omletă
și cele mai reușite ciuperci prăjite
că striga câinii pe numele greșite
că era singurul care de ziua mea
mă trăgea de urechi
