mama culegea mâțișori de pe marginea drumului -
îi aducea acasă și-i aranja în vază în fiecare aprilie,
atât de mândră de parcă ar fi crescut
tocmai din ea
când m-am trezit
ți-am trimis o poză și-ai spus că obrazul meu arată ca
partea aia a vazei cu flori pe care nu o poți desena
săptămâna trecută
citeam poezii împreună
și ți-am spus că încuietoarea cerceilor tăi
arată ca o crenguță
tu ai râs,
dar eu mă întreb serios dacă odată cu anotimpul care vine
va crește atât de mult încât să-mi înțepe obrazul
atunci când te îmbrățișez -
un mâțișor pus în vază cu vârful în jos în graba
curățeniei de primăvară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu