mama și bunica îmi plâng de milă la telefon
ce ironic, eu mă simt ca acasă.
când au auzit s-a lăsat liniștea și
le-am simțit și eu golul din stomac,
dar fericirea cu jumătate de măsură, nu.
aici zâmbesc de la un colț al gurii până la celălalt
când mă întind în pat seara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu