aștept să mi se întâmple lucruri frumoase ca
să pot scrie din nou
spre deosebire de alți norocoși, mie nu prea-mi vine
să scriu când mă simt rău
când merg la facultate trec pe lângă niște copaci foarte
bătrâni,
ăsta e maximul meu de inspirație zilele astea
parcă văd rădăcinile lor prin asflatul răvășit pe care calc
cred că de aia are denivelări,
ce frumos ;
oare copacii se țin de mână pe sub trotuare?
ar fi cam aiurea s-o iau pe-aici
cu skate-ul sau cu trotineta,
mai sunt și mormane de ace de pin peste tot
și cutii de biscuiți
azi am văzut o dâră subțire adâncită în asfalt
la nesfârșit
și m-am întrebat cine a mers cu bicicleta prin asfaltul moale și
când și unde și de ce
what a madman
luni o s-o urmăresc cum trebuie, dacă ajunge în
parcarea facultății o sa fiu dezamăgită
acum stau la marginea patului eliberându-mă
de toate astea în timp ce colegii mei danseză
și se îndrăgostesc
of. mă cam doare spatele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu