miroase ca aerul de sub pătură ;
a căldură împărțită și a coaste întrepătrunse
și uneori a bătrân semi-intelectual
lângă cea mai frumoasă fată de pe Pământ
sunt întotdeauna la adăpostul păturii
în siguranță, dar niciodată în întuneric
mereu la căldură, dar niciodată la lumină
căci i-e teamă să mă atingă chiar și-n
bezna unei săli de cinema.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu