în nopți nu foarte îndepărtate,
insomniile atârnau deasupra mea holbate
iar eu le priveam înapoi întrebându-mă cât va
mai ține tavanul.
și cu mâinile împreunate deasupra abdomenului,
sus
jos
sus
jos,
mă jucam încă de pe-atunci cu tine.
mi-am unit pleoapele
și mi-am spus că dacă tu chiar exiști
îmi vei da un semn.
iar dacă nu, păi..eu aveam speranță.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu