o zi o seară

cum respira briza mării sub tălpile noastre
deasupra cerul topit în aproape ploaie aproape seară
uite c-am trecut de mlaștini și de ferigi
pași pe poteca de lemn nisip nisip
de-o parte și de alta iarbă fibroasă, blondă
încâlcită-ntre scaieți și potârnichi
pășim pe cărarea ciungă a unui titan
și briza e rece și
respiră sub tălpile noastre, pulsează greoi
ridică pământul ca pe o burtă prea plină
de sus plaja se vede ca amintirea altcuiva
și valurile îngheață în timp sub lumină
vreau să alerg pe mare în urma mea să se ridice praful
să se frângă uscate cioburi de vopsea
să-mi taie tălpile să dea sângele să pângăresc marea
ziua călduț, noros; lumină doar din milă uneori
apoi ochi juliți de vântul asfințitului cu
blândețea unei bestii care-și linge rana
că atât e de frumos
atât e de frumos
să sorbim amurgul ăsta rece cu brațele-nnodate
și carne vie-n pantofi

seară și șerpi din asfalt
și dealuri și arbori subțiri
cheryl lynn, felinare, noi singuri 
apoi strada, oceanul, mașini
și lumini
și lumini
și lumini
și lumini.