uneori ard pentru tine precum copita unui țap negru
alteori îmi amintesc că nu te-aș vrea de fapt vreodată
era furtună și-am ieșit să privim valurile
pe vârfurile stâncilor m-am ridicat pe vârfuri
mâna ta mi s-a lăsat jilavă și rece între coapsele-ncinse
sub fusta udă din tartan
sub ochiul lunii
sub umbra foișorului
mașinile veneau vedeau plecau
așa vreau să mi te amintesc
indecent și dornic
închinându-mi apă de ploaie-ntre picioare
din ea să răsară și să cânte
trompeta îngerilor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu