mătasea părului
pământiu și lins de soare
iarba stepei ăsteia
fină ca o pernă din satin
vreau să adorm între rădăcinile ei
rumegându-i țărâna din care se înalță
să mă trezesc în craterul cicatricii
de pe obrazul tău drept
să-mi încleștez degetele de marginile ei
și să mă-mping afară
strângând în pumni puțin mai mult din tine
decât știam înainte
pielea lună alabastră
cu obraji netezi și
mâini de bibelou
din cauza ta
mă descompun zilele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu