memoir

 

mama îmi spunea că pot să-mi dau seama
cât de inteligent e un bărbat

după cât de mari îi sunt urechile

tata a fost un bărbat inteligent și

directorul școlii în sat

știut de toată lumea

iubit de toată lumea

îl strigau domn director chiar și după

petrecerea de pensionare

tata m-a învățat șah

am uitat

m-a-nvățat table

am uitat

știi ce-mi amintesc?

dulapul în care mă lăsa să m-ascund

nokia 1100 pe care mă lăsa să

joc snake

plăcinta cu cartofi pe care mi-o cumpăra

din piață

cămașa galbenă

pălăria de paie și

mirosul de transpirație

părul pieptănat după o tunsoare nouă sau

ciufulit după un pui de somn

alunița de lângă ochi și

lumina din glas

că plângea mereu de drag când îmi dădea bani

și mâzgâlea pe portretele din revistele cu

integrame

că adormea cu emisiuni politice pe fundal

și înjura urât când pierdea la cărți

că-și scuipa în palme înainte să prindă de volan

și-și seta mereu telefonul pe silențios

din greșeală

c-a fost acolo când m-am îndrăgostit

prima oară dar

n-a apucat să mă vadă la 18 ani

nici să plângă de bucurie când am intrat la facultate

și eu n-am apucat să-i frâng inima

luând avioane spre altă țară

nici să i-o fac la loc spunându-i la telefon

ce-am mai făcut și

când mai vin acasă;

s-a frânt singură

și nu s-a mai făcut la loc

știi?

că făcea cea mai bună omletă

și cele mai reușite ciuperci prăjite

că striga câinii pe numele greșite

că era singurul care de ziua mea

mă trăgea de urechi