noi n-am fost niciodată-n vizită la nimeni

nici de crăciun nici de paște

în schimb oaspeți aveam întotdeauna

familie amabilă cu pojghița sufletului

flancată de ziduri de crăciunițe iarna

de oasele mieilor primiți drept pomană

primăvara

la inimă să nu-ți ajungă nimeni

în viața asta te iubește

numai familia

mi-a zis cine m-a crescut

ținând gratiile porții părintești

strâns între încheieturile degetelor