am obosit. am încercat.

e unu dimineața și vreau să cred că e târziu
am ajuns să mă uit cu ochii pe jumătate închiși la
instagramul lui alex velea și,
surprinzător, nu simt dezgust
ci doar o nostalgie pe care n-o pot înțelege.
mă forțez să stau trează dintr-un fel de demnitate stupidă
ce altceva să fac, simt cum viața mea închide câte-un ochi
cu fiecare noapte în care adorm înainte de 12,
ca un păianjen pe moarte
și, dumnezeu știe, are destui ochi
dar și nopțile în care mă culc la ore decente devin
din ce în ce mai multe.
ce sexy e să fii pe jumătate inconștientă
deschid camera frontală pentru câteva secunde și
nu merg mai departe
asta e, așa-mi trebuie
arătam mult mai bine în mintea mea și mai bine rămâneam acolo
cu părul nespălat și răvășit îndesat sub
gluga unui hanorac cu vreo trei mărimi mai mare
pentru un clișeu complet, dar eșuat.