să scriem și despre cei pe care nu-i iubim

o nu, vine înspre mine
o doamne, s-a pus lângă mine
râde mai mult decât de obicei,
și e mai fragilă, mai sinceră
o fi din cauză că tocmai azi, în cea mai rece zi
de pân-acum, nu-și poartă paltonul
ce-i cu bluza asta
disting umbre de verde printre cusături
ce frumoasă e bluza asta
i se vede pieptul, clavicula
ce delicat și inocent, părul scurt e o minune
mai ales când e dat după urechi
ce frumoasă e
într-o altă lume soarele s-a prăbușit în
partea dreaptă a nasului ei, acolo.
da, acolo, mai sus de nară
acum l-am văzut și eu strălucind în 
întunericul amfiteatrului, luminile ecranului
fața palidă verde gălbuie
părul alb verde gălbui
ochi maladivi, holbați, mari, veseli
pot să jur că i-am văzut uitându-se la buzele
mele în timp ce vorbeam
dar cum să vorbesc cu ea? asta nu sunt eu,
simt că am noroi în gură
și un ghem de ață-ntre plămâni de când
imaginea ei mi-a alunecat în spatele ochilor.
credeam că pur și simplu mi se pare frumoasă
dar uite, e aici lângă mine, tăcând și străvezie
își sprijină cotul pe brațul fotoliului
și simt cum își roade unghiile cu coada ochiului
dar când se-apleacă să-mi spună ceva,
creierul mi se scurge până undeva în stomac
și tot ce reușesc să-i răspund sunt regrete imediate
eu știu că sunt mai mult decât un râs scurt și stânjenit
dar să fim serioși, ea nu știe
probabil și ea e mai mult decât o fată frumoasă
dar