scrisă-n jurnal pe taxi

doi corbi negri,
două turturele albe:
semne, minuni, viziuni.
soare scobit dintr-un vers zaharin,
mângâie-mi fața și părul ud,
ține-mă-n căușul palmei
până apun luminile semafoarelor,
pleoapele trecătorilor.

briza metalică a tunelului îmi face avansuri,
adie gingaș și obscen pe sub rochia de țărăncuță.
cară-mă, poartă-mă,
până mă umplu de fum și de artificial.

maci ofiliți, taximetriști străini
femei grase, megafonul din gară.
mă seduce fiecare autobuz care trece
în viteză la câțiva centimetri de mine,
seduc fiecare șofer de autobuz
care mă privește impasibil
de la câțiva metri.
părul: proaspăt spălat
decolteul: adânc, translucid
picioarele: catifea și cocos;
un drac pe care-l car în spate își
linge buzele așteptând să-i alunece 
vreunuia roata.

clinica veterinară, azilul de bătrâni
hoteluri oxidate, veverițe moarte pe 
marginea șoselei
și arborii ăștia infiniți, infiniți
ținându-mi de umbră și de dor în
drum spre derby road.
mai am puțin până la o viitoare melancolie.