speranță

veșnicia s-a născut la sat
și tot acolo va muri
în fiecare an dumnezeu îi ia câte un pui
îl bagă-n sac și îl aruncă-n criș

cândva îi îngropa în lanul de porumb sau
lângă gardul vreunui vecin
problema era că începeau să prindă rădăcini
și creșteau la loc crăpând pământul și cerul
cerul și pământul
puii infinitului

atunci ia-o iar de la capăt că na
a dracului veșnicie, ce să faci cu ea
dacă o alungi se întoarce
dacă o omori se preface
mereu gestantă mereu în călduri,
câmpurile dau rod și femeile nasc
doar pentru că le leagănă ea
sub stele