flux de conștiință

am început să-mi scriu din nou
poeziile în telefon
așa cum făceam când scriam
despre tine la începuturile noastre -
aici iți poți observa draga mea
ciclul vieții de muză contemporană.
ajung de unde am plecat
tot cu tine de mână,
tot cu florile pe care nu reușeam
nicicând să ți le cumpăr
sub braț

dragostea mea pentru tine
stă adunată-n săculeți de ceai
cumpărat de la magazinul naturist
o cutie lichen de piatră ultimul raft doamna
daca e doar 5 lei dați-mi-o atunci
și pe aia de mătasea porumbului

ce n-aș da să-i fi putut spune vânzătoarei
că i le fac cadou iubitei mele de 8 martie
două cutii de ceai
două volume de hemingway
noi două împreună acum?
no fucking way.

de cealaltă parte a oglinzii totuși
există un univers în care chiar poți fi acum
iubita mea
în care vânzătoarea îmi zâmbește
cu ochi strălucitori de șoarece
între rafturile suprasaturate
când îi spun cât de mult te iubesc,
de cât de mult timp te iubesc

dar las universul ăla acolo
e doar o baltă limpede în care
uneori privesc
în care înfig uneori
vârful crengii

o duceam bine de tot
până să menționeze cineva
că ne-am desprins iarăși
o duceam bine de tot
până să te vad azi ieșind din supermarket

chiar și-asa, de la spate, plecând
erai atât de frumoasă
erai cea mai frumoasă
și am plâns tot restul zilei
până la interfon

dar de mâine sunt bine.
nu vor mai fi săruturi
ne vom îmbrățișa doar la sosire și plecare

știu ce e de știut, și înțeleg.
dar într-o zi, poate vom trece
prin oglindă.