rigor mortis

o singură zi n-am fost acasă
o singură zi și tocmai atunci a plouat
când am ajuns am alergat la țarcul
din mijlocul grădinii
m-am grăbit să duc toți puii încă
vii în cotețe
pe restul a mai dat ploaia
a mai tropăit puțin furtuna
peste pântecele mici și moi 
ca niște ochi închiși
iar cu unul dintre ei, nici viu nici mort
am fugit înăuntru și i-am suflat viață nouă
cu foehnul
doar ca să moară la o săptămână
înecat în bolul cu apă.

crescând la sat înveți să mori,

draga babei

în cuibul de șoareci din spatele
coșului de gunoi
în cuibul de iepuri
golași și-nțepeniți de frig și foame

în gâtul urduros al câinelui otrăvit

în gâtul noduros al copilului singur.