ce se-ntâmplă-n patul tău
rămâne și în al meu
zile la rând după,
uneori săptămâni
nu-i ceva rău, mie-mi convine
să simt că împărțim măcar cumva
același pat
cu fiecare sărut pe care
mi l-ai dat vreodată
dumnezeu m-a lipit mai tare de el ;
la bucurești vom avea în sfârșit patul nostru,
va fi micuț modest dar
destul de mare încât să-ncăpem amândouă
cu el moțăind pisicește-ntre noi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu