cândva am să plec
și de-acolo și de-aici
cu tine-n spate
îmi voi tăia părul cu o sabie de teracotă
și vom porni la drum
nu plânge;
va crește lung și laminat.
te voi înveli cu el noaptea
să nu răcești
îți voi împleti din el coșuri groase
în care să te legeni sub lună
pe drum se vor lipi de el
toți gândacii copilăriei mele
se vor face cristale de ambră
pe care să le joci între degete sub soare
când te va obosi călătoria
să nu-ți fie teamă
căci șuvițele astea vor încătușa
gleznele oricui ne va sta în cale
îi voi izbi de pământ
îi voi trage-n adâncuri
ca o naiadă ale cărei vene
le-ncălzește iubirea pe care
ți-o port de când lumea
să nu-ți fie teamă vreodată
vom ajunge în siguranță
exact unde trebuie
până atunci să ai încredere
în secerile tălpilor mici
și în busola mea de barză
să știi că dimineața
îmi sădesc după urechi
trandafiri și levănțică
să-nflorească seara pentru tine -
afundă-te în scoica
gâtului meu cald
și adormi fără grijă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu