poftă bună

 

mama e cea mai fericită în zilele de post

când scuza de a nu mânca

e sfântă în sfârșit și pentru alții

‘despre ce o să vorbești cu psihologul?’ întreabă

‘despre tulburarea mea de alimentație’ zic

‘cum adică’

și i-am elaborat, pentru prima dată

iar singurul ei răspuns a fost

‘da, dar câteva zile ții regim’

mama face mereu comentarii

despre fizicul altor persoane

de parcă ar fi cel mai important și interesant

lucru de pe pământ

‘nu ți se pare că s-a umflat?’

‘asta e mai slabă decât mine?’

‘îți place mai mult corpul ei sau al ei?’

păi nu știu mamă,

mie-mi place corpul tuturor

mai puțin al meu

când mă scrutezi din cap până la tălpi

cântărindu-mă din ochi

să nu cumva să mă fi îngrășat de ieri