visez că locuim amândouă în bucurești
ne întoarcem la mine după o seară în oraș,
puțin amețite dar cu fericirea revederii
strânsă-n pungile de sub ochi
mai discutăm una alta,
doar sunt multe de vorbit
două vieți de vorbit
mai râdem până în poziție fetală
așa ca-n vremurile bune
îți fac un ceai lângă o gustare târzie
și mă-ntrebi
‘acum că nu mai stă nimic între noi
vrei să ne mai dăm o șansă?’
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu